Dacă noi am fi mărginiţi numai la prezent, dac'am trăi de azi pe mâine, fără prevedere, orice luptă ar fi zadarnică.
Am privi fără nicio putere la conflictul ideilor, a sentimentelor, a pasiunilor, în noi. Lupta ar fi interesantă, dar inteligenţa ar fi o spectatoare descurajată mai dinainte. Cel mult ea ar putea, cum se fac rămăşaguri la alergări, să petreacă ghicind care va fi rezultatul luptei: la urmă ar ajunge să câştige în prorocirea aceasta un fel de a nu greşi şi, dealtminteri, la cei mulţi oameni nici n'are alt rol decât acesta, căci aproape toţi sunt victimele preştiinţei lor. Fiindcă prevăd ce are să se întâmple - şi se'ntâmplă tocmai ceeace dorinţa lor vroia - ei se cred liberi. Inteligenţa, umilită de neputinţa ei, îi place să se hrănească cu dulcea iluzie, că este suverană. În realitate însă înclinaţiile tratează toate afacerile fără dânsa: şi ea n'are mai multă înrâurire asupra rezultatului luptei decât meteorologul, care ştie că mâine va ploua, asupra gradului de saturaţie al atmosferei.
