Homo Modernus, Tractatus Philosophicus

Vedem orice dezordine, neconcordanţă ontologică, ca pe o eroare, ca pe un gliuc efemer, care trebuieşte tratat corespunzător, adică evitat, filtrat, să nu fie luat în considerare.

Alţii spun: "a trăi pentru a fi". Şi ăsta e un lucru important, pentru că trebuie să fii în viaţa asta, să ai o anumită atitudine. Creştinul spune un lucru extraordinar care sare din sistemul de referinţă curent. El spune: "a trăi pentru a învia"; ceea ce n-are legătură nici cu "a fi", nici cu "a avea"; ţine de transcendenţă. A învia înseamnă să trăieşti cu o bucurie nespusă pe această lume, să te bucuri zilnic de paharul plin cu apă pe care ţi l-a dat Dumnezeu, să te bucuri de creaţia asta, pe care a făcut-o Dumnezeu cu tine, şi să retrăieşti din punctul acesta de vedere tot ceea ce-ţi dă Dumnezeu. Este o bucurie normală a firii. Lucrul acesta se obţine foarte greu, pentru că lumea cade în a "a avea", în realizare. "A învia" nu exclude pe "a avea", nu exclude pe "a fi". "A învia" înseamnă a redirecţiona toate aceste lucruri în sensul vieţii tale; adică, să ştii că eşti trecător pe acest pământ şi, din perspectiva acestui lucru, eşti mai puţin obraznic, mai puţin îndrăzneţ, nu faci rău, pentru că tu ai o vulnerabilitate, ai un pasaj către alte lucruri.

dAN pURIC - cINE sUNTEM

Что такое счастье - счастье это когда всё получается.

pUBLICITATE eCREDIT