Most of us confuse pleasure with things that are supposed to mean pleasure while they usually aren't.

Sufletul propriu e un efect al interpretării propriilor aşteptări.

Grija care o afişăm faţă de alţii este doar grija faţă de propria existenţă. Aş putea să fac o analogie a mecanizmului care mişcă omul cu un combain sau un utilaj mecanic care e indiferent faţă de carnea vie care trece prin elementele sale de metal.

Înainte făceam distincţie între gândire şi instinct. Gândirea părea să fie o construcţie artificială, cu linii drepte, forme clare, cum ar fi orice obiect sau construcţie atât materială cât şi forme sociale organizate de om, în contrast cu formele naturale. Iar instinctul nu era decât toate răscolirile cele din corp produse ca răspuns la factorii externi. Ulterior am identificat un aspect interesant al gândirii, şi anume maleabilitatea, se adaptează ca formă unei anumite realităţi, pe când realitatea are un infinit de interpretări posibile a oricărei situaţii, interesant îmi era modul în care le selectăm, iar acest proces acum îmi apare indistinct de instinct.

Informaţia în creier nu poate exista de la sine, ci e acompaniată întotdeauna de atitudine ca un tot întreg. Informaţia nu are forma unor clusteri distincţi, ci e mişcare în timp, o numesc acţiune, pe când atitudinea este reacţia produsă în acelaşi timp, o numesc reacţiune.

Cu timpul, cu cât mai multe obiecte din jurul nostru vor ajunge să fie medii de generare, stocare, transmitere şi afişare de informaţii cu atât mai sinceri cu sine şi mai autentici cu ceilalţi vor fi oamenii.

Words have too much power, they generate too much confusion since they always have a displaced or even different message while we tend to hook to them as to definite legal instances.