Noi nu ne deprindem, noi nu mai căutam. E mai optim să terminăm unele procese de gândire şi să nu le mai reiterăm, să folosim ceea ce am dobândit de-acum.

Nu contează care e cauza de acceptare, chiar dacă procesul de analiză/adaptare nu a fost finisat......... Dacă concluzia lucrează, e bună, atâta timp la ea se apelează şi ea răspunde cerinţelor.
Una din cauze poate fi că procesul de ajustare nu e întotdeauna avantajos, şi atunci sedimentăm întreg procesul, sub forma unor dogme/teze, până la o necesitate stridentă de a continua procesul. În majoritatea cazurilor, procesul nu mai ajunge să fie ca o continuare, e o mutaţie care se bazează pe procese negândite până la capăt, rezultă procese deformate care generează concluzii deformate.
Altă cauză, pur şi simplu ni-i lene, procesul decurge prea mult/obositor. Atunci noi ne mulţumim cu ceea ce am reuşit până la momentul acceptării.


p.s. m-am mulţumit eu cu ceea ce am ajuns eu să fiu, mi-i lene mie să reiterez procesele sau mă întorc întotdeauna la trecut, la ceea ce de-acum cunosc............... blin