Orice acţiune asupra lumei exterioare se serveşte de muşchii noştri drept instrumente: fără muşchi nicio acţiune exterioară nu e cuputinţă.  Însă orice imbold venit din afară, pe orice cale ar fi, are drept efect provocarea unui răspuns al fiinţei, ce-l primeşte; răspuns muscular, bine înţeles. Dar impresiile externe sunt peste măsură de variate: peste măsură de variate vor fi  dar şi răspunsurile pe cale musculară. Dar orice formă ar lua acest act, el cere o chieltueală de forţă. Pentru această chieltueală natura a luat măsuri minunate: o impresie să loviască simţurile, la moment inima începe să bată mai iute, respirarea se iuţeşte, totalul funcţiilor de nutriţie se activeazţă. Aceasta răscoală fiziologică imediată e ceeace alcatueşte în fond emoţiea. Ea este cu atât mai puternică cu cât această răscoală este mai adancă şi, dacă răscoala lipseşte, emoţiea nu se produce. Însă răscoala aceasta este automatică, mai mult, scapă aproape pedeantregul de intervenirea voinţii noastre - şi aceasta este foarte supărător pentru stăpânirea de noi înşine.

jULES pAYOT - eDUCAŢIA vOINŢII