Încă mai sunt acel copil care încă nu a zburdat destul, care nu are frică de nimic şi are doar viitor, senin şi nemărginit.
Încă mai am senzaţia că mai am timp să le fac pe toate.
Încă mai vreau să mă caţăr pe stânci, copaci şi pe acoperişul casei, să înot în Nistru şi să fac focul în pădure, să mă plimb cu bicicleta şi cu barca, să alerg după minge şi să mă bat cu beţe, să-l citesc pe Robert Heinlein şi pe Steven Spielberg, să-mi fac un arc şi să-mi realizez o invenţie, să programez un joc strategic şi să trec Half-Life, să patentez o jucărie logică şi să scriu o carte, să proiectez o societate a viitorului şi să culeg toate informaţiile ce ţin de arborele meu genealogic pe un server interactiv, să călăresc un cal şi să sar cu paraşuta, să creez un site care va skimba lumea şi să mixez un track, să mănânc mere de pe copac şi miere direct din stup, căpşune pline de pământ şi mazăre din câmp, să curăţ nuci verzi cu cuţitul până mi se fac mâinile negre şi flori de răsărită până mi se fac buzele negre, şi vreau raci, raci fierţi din iazul de alături...
Dar, absolut tot ce mă preocupă este interacţiunea cu oamenii, sunt avid după interacţiune, e ca un drog, mă amăgesc că o fac pentru ei, dar sunt un vampir, sug emoţiile oamenilor, şi pentru a le avea mai dulci, încerc să-i fac să le placă, să le fie bine. Aşa şi nu am înţeles cum fac alegerea, cum determin gustul emoţiilor oamenilor pentru care pledez. Ceva legat cu dorinţa din ochii lor, încerc să le satisfac dorinţele, dacă le au, dacă le afişează.
... am skimbat dorinţele mele pe dorinţele lor, poate vor coincide unele şi "vampirizmul" va fi reciproc...
- vreau să VREŢI! pls
