Demult, frumoasă tu erai.
Apoi, tu gingaşă-mi păreai.
Acum, o tu! zeiţă-mi eşti
Crăiasa dragostei cereşti!
Cândva, râdeai, iar eu priveam,
Şi zâmbetul tău eu îl sorbeam,
Divinul suc... uitat e greu
un veşnic dulce, zâmbetul tău.
Eu nu ştiam, un zâmbet lin,
Ca o săgeată m-a străpuns.
Şi-acuma ştiu, cu ce venin,
Pe mine-o floare m-a răpus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu