(2001)
Ce-a apărut, tu n-ai ştiut
Căci norii de cenuşă, tui i-ai născut
Purtând cu mare fală, şi trudă, şi sudori
În lumea dezmierdată de-ai vântului fiori.

În ploaia de cenuşă, prin fumul jos ce vine
Tu pleci a ta privire, şi spui că n-ai făcut.
Dar vina-n tine este, adânc în miez se ţine
Năprasnic încleştată de prezent, şi de trecut.

Merge războiul, atotuman şi mondial
Tu vezi cum lumea-n voie, omoară-şi plaiul său natal
Oare nu faci şi tu parte din lumea îndrăzneaţă,
Ce, nu eşti om ... - cuprins în mască-ţi faţa?

Iar ei, nnegrind văpaie, în orb te-au prefăcut
Nnegreşti şi tu nevrând, fiind de ei ţesut
Şi îngerul din tine, cât de curat n-ar fi
Tot s-a pătat pe mâini, în viaţa ta de-a fi.