I'm still amazed of the point I got to, it's like being on the other side, or like I died for a few weeks and saw the world with a dead mans lifeless attitude. I wonder where else would the seek for truth lead me to since I cannot even imagine any further, I am afraid even to think about it, it's all dead, really dead in there. I actually ran back in panic. What I know suits me for now. Just live people, live!

Naming things discards the spell. Most cases it liberates, while those few times it dispels the magic we all ought to live.
[it's about awareness, once we became aware of something, it's no longer mystic or untouchable]

Everything in nature is worthy of respect-including all persons. We define respect as representing that attitude (thought and feeling) resulting from understanding the concept of total determinism. Applied to humanity, this implies, “There but for the differences in our determinants go I.”

>tHE sOCIETY oF nATURAL sCIENCE

Ar trebui să se ştie, întotdeauna când câştigi ceva pierzi ceva, dar dintr-un alt sistem de valori. Dacă ţi se pare că cineva are mai mult ca tine, el pierde starea în care nu ar fi avut mai mult, dacă ajunge să conştientizeze şi să-ţi spuie sincer îţi va relata un şir de situaţii în care ar fi beneficiat în astălaltă stare. Pur şi simplu în universul nostru nu există câştigător, câştigi ceva - pierzi ceva, şi invers. Nu e o încurajare la gândire pozitivă, sau negativă pt unii, ci doar o constatare. Cel mai trivial exemplu: când eşti aici nu eşti acolo.

P.S. Interpretarea este autoritatea care spune daq eşti câştigător în acea situaţie sau nu, totul depinde de modul în care interpretezi şi doar atât.

Love is that fucked up creep mutant hibrid breed out of biological algoritm, individual interpretation of that algoritm, social atitude and personal allowance parameters in that moment based on how dramatic the monkey is.

Ortodoxia e ştiinţa societăţii imediate. Aproape perfectă, e ca un strat lubrifiant între ce poţi avea şi ce ai nevoie, între natura umană şi ce-ţi poate oferi realitatea, între interior şi exterior.


[prin ortodoxie mă refer la cultură, şi nu la biserică]

Cynd numim un om yl extragem din continuitatea lui shi yl plasam yntro singura ipostaza, consideryndul prin prizma atitudinilor shi comportamentului nostru propriu, yi analizam trecutul, determinam un prezent shi presupunem un viitor, yntr-o perceptsie de moment, toata aceasta analiza e de un moment shi macar ca presupune o analiza a unei perioade de timp ramyne la noi doar ca ceva definit yn limitele unei concluzii de moment. Pe cynd acel om pe care l-am numit prezinta un corp biologic yn continua mishcare, cu situatsii sociale yn continua mishcare, cu un aparat perceptiv shi reflectiv yn continua mishcare. Concluzia deja o consideram decisiva shi o reconsideram extrem de greu.

am o gândire retrospectivă, tip mişcare:
efect >> proiecţie >> cauze;
şi nu prospectivă:
cauză >> dezvoltare >> efect.

I'm not trying to select and interpret from knowledge in order to build up beautiful and convenient logic, I'm trying simply to add up.

An open mind never sets end points, neither to it's own perception and ideas nor to others display.

I just became human. I lost control and track. I started to consider my own feelings. I started to make mistakes and began judging people, I can now miss faces and be indifferent to others presence to the level of unawareness. I gained fear and shame and with it got the necessity in hiding things. And I think all the other human staff. Will humanity accept me or trigger the monster inside me? And I definitely wish it to be temporary, since I feel like a fallen god.

My pleasure drug is concieving ideas that are hard to concieve or ideas that people are usually afraid to concieve.